Tu-ai apărat pricina sufletului meu
Și mi-ai răscumpărat Doamne viața
Și-n ceasul vieții mele, cel mai greu
Nu ți-ai ascuns de mine fața
Căci Tu ești bun cu-aceia ce Te caută
Cu-acei ce-n mila Ta nădăjduiesc
De-aceea Te-ai plecat spre mine Tată
Pentru că ști ce mult Te prețuiesc
Ți-am așteptat în taină ajutorul
Știind că Tu n-ai să mă părăsești
Și-atunci cînd mi se clătina piciorul
Aproape-ai fost, ca să mă izbavești
Tu mi-ai luat din suflet apăsarea
Și mi-ai dat Harul să Te pot lăuda
Ca Petru să-mi îndrept și eu purtarea
Și-o viață să rămîn în slujba Ta
Tu nu ne pedepsești fără-ncetare
Și nici nu ții mînie pe vecie
Ci-n bunătatea Ta nespus de mare
Ne-aduci și cîte-un strop de bucurie
Cînd ne mîhnești, Tu n-o faci cu plăcere
Nici nu ne necăjești la infinit
Iar cînd ne mai îngădui vreo durere
O faci, c-am apucat un drum greșit